settembre, 2015

 

Un lago vulcanico e tante leggende

lacul sfanta ana

L’unico lago vulcanico della Romania si trova nella Transilvania Orientale (vicino alle Terme Tușnad), a quasi 1000 mt altitudine. Ha un nome di donna, Sfânta Ana, Sant’Anna, acqua pura quasi quanto la distillata (o,0029ml di contenuto minerale),  si alimenta solo da precipitazioni e non cambia mai la profondità, che rimane costantemente intorno ai 7 metri. Secondo le ultime ricerche, il lago si sarebbe formato 42 mila anni fa, nel cratere del vulcano Ciomatu, dopo la sua ultima eruzione, su una superficie di 20 ettari. Il vulcanismo nei Monti Carpați è piùLeggi / Mai mult


Studenție în pas de marș, cu pușca din dotare

epoca de aur2

Am făcut armată în primii trei ani de facultate, am mărșăluit cu pușca Kalașnikov pe umăr,  vara, sub un soare dogoritor, prin lanuri de porumb, simulând războaie și dezamorsând bombe artificiale; am făcut practică agricolă, la cules de mere, iar toamna era așa de arămie și noi, filoloagele,  așa de visătoare, încât până și norma zilnică, pe care trebuia s-o realizăm, ni se părea exaltantă; am făcut și eu parte din programul științific de alimentație rațională, elaborat, prin anii ’80 de către regimul comunist, și, studentă fiind, mi-am petrecut multeLeggi / Mai mult


Emil Cioran e i videogames

metal phantom pain

Mi piace immaginare che Emil Cioran,  il grande filosofo rumeno scettico e nichilista, il cavaliere del malumore cosmico, avrebbe chiamato il suo amico di tutta una vita, Mircea Eliade, alle prese con la sua monumentale Storia delle Religioni, o l’altro grande amico, il drammaturgo Eugen Ionescu, impegnato nel suo Teatro dell’assurdo, per farsi due risate ciniche e per parlare di… videogiochi!  Questo dopo aver saputo che l’ultimo lanciato sul mercato si apriva con uno dei suoi più conosciuti aforismi: Noi non abitiamo una nazione ma una lingua. Non bisogna commettere errori: la nostraLeggi / Mai mult


Prietenii din copilărie

prieteni copii

Există oameni de care suntem legați, fără să ne dăm seama, prin fire invizibile, pe care timpul le subțiază, dar nu le rupe, pe care noi înșine le destrămăm, la un moment dat, de parcă ne-ar strânge prea tare sau ne-ar încâlci sufletul. Există oameni de care ne-am îndepărtat, la care o vreme nu ne-am mai gândit, nu ne-am mai întrebat dacă le e bine sau le rău, dacă s-a ales ceva din visele lor sau dacă au ales, pur și simplu,  să nu mai aibă vise, dacă iubesc, dacăLeggi / Mai mult


Follow my blog with Bloglovin